Indiferent ce activitate alegem să facem, pare că în fiecare zi suntem atenționați că cineva nu răspunde pentru ceva ce ne-ar putea cauza un prejudiciu. Fiecare clădire are un semn cu „Atenție, cade tencuiala!”, fiecare parcare are un semn cu „Administrația parcării nu răspunde de eventualele daune materiale ce se pot întâmpla în parcare”, fiecare hotel sau sală de fitness are un semn conform căruia „Nu răspunde pentru lucrurile pierdute sau deteriorate” și așa mai departe.

Dar care este relevanța juridică (dacă există vreuna) pentru aceste atenționări?

Răspunsul de principiu este dat de art. 1356 Cod civil, care dispune că:

„(1) Un anunț care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoștința publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoștea existența anunțului la momentul încheierii contractului.

(2) Printr-un anunț nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunț poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispozițiile art. 1.371 alin. (1)”.

Prin urmare, există 2 ipoteze diferite:

1. Situația unui contract, caz în care anunțul devine parte din contract și operează la fel ca o clauză contractuală de limitare sau de exonerare de răspundere.

Ca să reluăm exemplele date mai sus, „Administrația parcării nu răspunde de eventualele daune materiale ce se pot întâmpla în parcare” are natura unei clauze de exonerare de răspundere în contractul de închiriere/depozit/comodat încheiat, calificarea exactă a contractului fiind făcută de la caz la caz, în funcție de scopul principal urmărit de părți, după cum locul de parcare este cu plată sau nu, cu pază sau nu sau alte asemenea considerente.

Tot astfel, anunțul conform căruia hotelul „Nu răspunde pentru lucrurile pierdute sau deteriorate” are natura unei clauze de exonerare de răspundere în contractul de depozit hotelier (art. 2127 alin. (1) Cod civil). Deși poate părea contraintuitiv, aceeași calificare ar putea fi dată și acelui anunț cu „Nu răspunde pentru lucrurile pierdute sau deteriorate”, afișat de sala de fitness cu privire la lucrurile din vestiare (art. 2137 Cod civil).

Fiind în prezența unor clauze de exonerare de răspundere, eficacitatea acestora va depinde atât de cunoașterea anunțului la momentul încheierii contractului (art. 1356 alin. (1) Cod civil), cât și de limite legale generale (de ex. imposibilitatea de a se exonera de răspundere atunci când prejudiciul este cauzat cu intenție sau din culpă gravă – art. 1355 alin. (1) Cod civil) sau eventual speciale, aplicabile fiecărui contract în parte.

2. Situația unui delict civil, caz în care nu se mai poate vorbi de o limitare sau de o exonerare de răspundere – „Atenție, cade tencuiala!” oricum e o formulare prea blândă pentru asta -, dar anunțul are valoarea semnalării unui pericol.

Asta înseamnă că, în cazul în care victima ignoră anunțul, aceasta va fi considerată a fi contribuit ea însăși la cauzarea ori la mărirea prejudiciului, cu consecința diminuării dreptului său la despăgubire (Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 12/2016).

Prin urmare, data viitoare când trecem pe lângă mult prea multele construcții cu un anunț de „Atenție, cade tencuiala!”, ar trebui să ne consoleze gândul că ne păstrăm dreptul de a cere despăgubiri în ipoteza în care această tencuială chiar cade, putând acționa împotriva proprietarului sau proprietarilor construcției (art. 1378 Cod civil; art. 35 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 196/2018) sau, de ce nu, poate chiar și împotriva asociației de proprietari, dacă este cazul (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 196/2018).

Dacă nu am ținut însă cont de anunț, e posibil ca despăgubirile la care am fi în mod normal îndreptățiți să fie mai mici decât ne-am fi dorit.